Hiperhidroza este o afectiune caractrizata prin transpiratia excesiva de la nivelul axilelor (hiperhidroza axilara), palmelor si plantelor (hiperhidroza palmoplantara) sau a intregului corp (hiperhidroza generalizata).
Hiperhidroza poate debuta la orice varsta, dar cel mai frecvent in jurul pubertatii.
Tratamentul hiperhidrozei vizeaza folosirea antiperspirantelor pe baza de clorura de aluminiu, administrarea medicatiei orale (anticolinergice), tratamentului injectabil cu Botox si in ultima instanta a tratamentelor chirurgicale (ablatia chirurgicala a glandelor sudoripare, simpatectomia locoregionala)
Hiperhidroza este definita ca o crestere anormala a secretiei sudorale si care poate sa fie generalizata (afecteaza intreg corpul) sau localizata (limitata la anumite regiuni precum plamele, talpile picioarelor sau axilele). Cu toate ca transpira?ia este o func?ie umana corporala normala, unii oameni secreta in conditii fiziologice normale mai multa sudoratie decat altele. Persoane care prezinta transpiratie excesiva, asociaza de obicei probleme de integrare sociala (scoala, serviciu). Hiperhidroza afecteaza atât barbatii cat si femeile si poate debuta la orice varsta. Acesta reprezinta adesea o problema emotionala grava, stresanta pentru persoanele in cauza. In ultimii ani s-au dezvoltat mai multe tratamente eficiente pentru a-i ajuta pe cei cu hiperhidroza.
Hiperhidroza, sau transpiratia excesiva, este o afectiune comuna, care produce o multime de neplaceri. Un procent de 2-3% din populatie sufera de transpiratie excesiva a axilelor (hiperhidroza axilara) sau a palmelor si talpilor de la picioare (hiperhidroza palmoplantara). Procentajul celor afectati este asemnator si pentru tarile europene si implicit a populatiei din Romania. Hiperhidroza axilara debuteaza de obicei la pubertate, în timp ce hiperhidroza palmara si platara poate debuta ceva mai devreme, de multe ori in timpul copilariei. Netratate, aceste probleme pot continua pe tot parcursul vietii.
Transpiratia excesiva este privita ca un proces inestetic care complica interactiunile sociale. Cazurile severe pot avea consecinte grave, precum si practice, ceea ce face destul de complicata viata celor care sufera de aceasta afectiune.
Desi unele afectiuni neurologice, metabolice, si alte boli sistemice pot provoca, uneori, transpiratie excesiva, cele mai multe cazuri apar la persoanele care sunt aparent sanatoase. Caldura si emotiile pot declansa hiperhidroza în unele cazuri, dar multi dintre cei care sufera de hiperhidroza transpira aproape tot timpul, indiferent de starea de spirit sau de vreme.
Atât hiperhidroza axilara cât mai ales cea plantara se pot asocia cu mirosuri neplacute. Desi transpiratia in sine nu miroase urât, ea favorizeaza dezvoltarea bacteriilor care descompun transpiratia în acizi grasi, acestia din urma fiind raspunzatori de aparitia acestor mirosuri neplacute. Tratarea hiperhidrozei vizeaza de cele mai multe ori si tratamentul mirosurilor urâte asociate. Secretia glandelor sudoripare nu este omogena pe toata suprafata corpului: cele situate pe spate si brate produc o transpiratie cu continut crescut de sare care nu favorizeaza dezvoltarea bacteriana si drept urmare transpiratia din aceste zone nu va avea acelasi miros cu cea din axila sau zona inghinala.
Printr-o evaluare sistematica a cauzelor care declanseaza transpiratia excesiva, urmata de o abordare judicioasa a etapelor de tratament, multe persoane cu aceasta tulburare neplacuta pot obtine rezultate bune si îmbunatatirea calitatii vietii.
Algoritmul terapeutic in tratamentul hiperhidrozei implica urmatoarele:
• Antiperspirantele
Prima optiune terapeutica incercata de pacientii cu hiperhidroza sunt antiperspirantele. Antiperspirantele care contin clorura de aluminiu (cele denumite “Dry”) pot fi mai eficiente decat cele uzuale. Asa numitele antiperspirante "naturale" au din pacate o eficieta destul de redusa in acest caz. Antiperspirantele care contin clorura de aluminiu hexahidrat sunt de asemenea foarte eficiente in cazul persoanelor care prezinta aceasta afectiune. De asemenea, topicele locale pe baza de aluminiu (acesta este utilizat în antiprespirantele din comert, însa solutiile medicale au o concentratie dubla fata de acestea – pâna la 35%) pot fi eficiente in controlul hiperhidrozei.
• Iontoforeza
Este o metoda de tratament alternativ al hiperhidrozei folosita de peste 50 de ani care necesita trecerea curentului galvanic prin pielea intacta scufundata într-un vas cu apa. Ionii de hidrogen produc o hiperkeratinizare a ductului glandelor endocrine. Datorita dificultatii scufundarii regiunii axilare într-un vas cu apa metoda este rezervata hiperhidrozei plamare si plantare. O sedinta dureaza aproximativ 15-20 de minute si necesita 3 sedinte saptamanale o data la cateva luni. Aceasta optiune terapeutica are rezultate foarte bune si nu este dureroasa., avand insa unele contraindicatii (gravide, persoane cu implanturi metalice sau stimulatoare cardiace, etc).
• Medicatia orala
Administrarea unui grup de medicamente care fac parte din familia anticolinergicelor au printre altele si proprietatea de a reduce transpiratia. Glycopyrolatul este produsul activ cel mai des utilizat in terapia hiperhidrozei. Trebuie sa mentionam totusi ca medicatia poate induce si reactii adverse precum uscaciunea gurii, insomnie sau vedere incetosata.
• Botox (toxina botulinica)
A fost aprobata de catre FDA pentru tratamentul transpiratiei excesive axilare.
Toxina inhiba eliberarea de acetilcolina de la nivelul jonctiunii neuromusculare a sistemului nervos simpatic care inerveaza glandele sudoripare apocrine si determina în acest mod reducerea cantitatii de transpiratie. Efectul poate dura pâna la 8-9 luni când tratamentul trebuie repetat. Administrarea injectabila a toxinei botulinice pentru reducerea hiperhidrozei palmoplantare nu a fost deocamdata avizata de FDA, metoda fiind dureroasa si necesistand folosirea anesteziei pentru atenuarea disconfortului cu posibile tulburari neurologice postinterventionale.
• Tratamentul chirurgical
Ablatia chirurgicala a glandelor sudoripare permite o rezolvare permanent? doar la pacientiii cu hiperhidroz? axilara izolat?. In cazul celorlalte tipuri de hiperhidroza, in care tratamentele conservatoare nu au efectele scontate se poate lua in considerare efectuarea altor tipuri de tratamente chirurgicale.
Simpatectomia endoscopica toracice (ETS), se refera la întreruperea chirurgicala a traiectului nervilor simpatici responsabili de transpiratia in exces. Simpatectomia este o interventie destinata sa distruga o parte din plexurile nervoase a glandelor sudoripare din piele. Chirurgul introduce la nivelul toracelui printre 2 coaste, chiar sub axila un instrument special prevazut cu o camera video (endoscop). Plamanul este temporar dezumflat pentru a vizualiza mai bine aria de interes si de a distruge nervii. Simpatectomia este o metoda extreme de eficienta dar si riscant. Chiar si cu noile tehnici endoscopice, complicatiile procedurii pot include transpiratie excesiva în alte parti ale corpului, precum si probleme pulmonare si nervoase. Deoarece multe dintre aceste complicatii sunt grave si sunt de cele mai multe ori ireversibile, aceasta optiune terapeutica este folosita doar in cazuri atent selectioante, ca ultima optiune terapeutica
Exista o serie de terapii alternative pentru tratamentul si controlul hiperhidrozei, dintre care aminitim:
Alimentatia – dieta fara cafea, ceai, cola, ciocolata, alcool, alimente care stimuleaza secretia sudorala
Iradierea zonei de interes (axial, plante, palme) – o metoda rar utilizata datorita efectelor nocive ale radiatiilor asupra organismului (imbatranirea pielii, scaderea imunitatii, cresterea riscului de a dezvolta cancer)
Terapia laser – un nou dispozitiv laser cu o dubla frecventa de unda are avantajul ca tratamentul este rapid, pacientul se afla sub anestezie locala, iar timpul de convalescenta este foarte scurt. Energia acestui tip de laser lichefiaza celulele de grasime. În acelasi timp, energia laserului cauterizeaza capilarele, împiedicând astfel hemoragia, si stimuleaza sinteza colagenului, substanta care ofera pielii un nivel crescut de rezistenta, o recuperare rapida si un efect hiposudoral permanent.